Scurt ghid de inregistrari pentru incepatori, partea a II-a

RecordingSignAcum putem merge mai incolo de preamplificatoare, si vom trece direct la conversia A/D – modalitatea de “transformare” a semnalului analogic in semnal digital care sa poata fi inregistrat si prelucrat de catre un PC (sau Mac, de ce nu).

Iarasi paranteza: sunt persoane care isi doresc sa foloseasca un compresor sau un egalizator post-preamplificator. Desi in anumite situatii aceste echipamente suplimentare pot aduce o serie intreaga de beneficii, situatiile respective nu tind sa apara decat daca:

1. Ai pozitionat cu mare atentie microfonul raportat la sursa de semnal, pentru a capta balansul tonal dorit – cel mai curat si organic “egalizator” posibil

2. Calitatea (si pretul aferent) al echipamentelor este ridicata –in nici un caz un EQ grafic pe 31 de benzi achizitionat cu 120EUR nu va fi indicat, drept exemplu

3. Trebuie sa stii EXACT ce vrei sa obtii, pentru ca respectivele echipamente vor afecta sunetul inregistrat, “pentru eternitate”– nu vei putea nicicum sa “decomprimi” in mod adecvat un semnal comprimat prost, sau sa elimini din problemele de faza aparute in urma unei egalizari defectuase, care trebuie corectata prin si mai multe modificari distructive asupra puritatii semnalului

Pe scurt, daca citesti acest articol, recomandarea este sa inregistrezi un semnal direct cat mai curat, pentru a iti permite sa te joci cu el ulterior nealterat. E varianta cea mai buna la inceput, parerea mea.

Convertoarele analog digitale (prescurtate CAD in limba romana, si ADC in limba engleza) se gasesc in mai multe formate – fie de sine statatoare, cum ar fi de exemplu SM Pro Audio AO8, fie integrate in interfetele audio (“placile de sunet”).

Dintre caracteristicile lor dupa care ne putem ghida amintim: rezolutia (“bit depth”) si frecventa de esantionare (“sample rate”).

Rezolutia se refera capabilitatea respectivei placi de a inregistra fara pierderi semnale de nivel mic (fie ca e vorba de cozi de reverb, ambianta, sau pur si simplu de semnalul direct de nivel jos). La ora actuala marea majoritate a placilor semi-profesionale ofera 24 de biti de rezolutie, arhi-suficient unei inregistrari de calitate, nivelul de zgomot oferit pana si de cele mai slabe placi de 24 de biti fiind net inferior (deci superior ca si performanta) pana si celor mai bune magnetofoane multi-pista folosite in trecut. Exista si variante actuale pe 16 biti sau 20 de biti, dar luand in considerare faptul ca nu ofera nici macar rezolutia teoretica respectiva, este indicata evitarea lor.

Frecventa de esantionare se refera la “largimea” de frecventa cu care poate lucra respectivul convertor, bazata pe teorema lui Nyquist-Shannon (care nu va fi descrisa in acest articol – aveti totusi un link pentru cei mai studiosi). Pe baza acesteia, nu ar fi nevoie de o frecventa de esantionare mai mare de 44.1kHz pentru a putea inregistra orice semnal audio care poate fi auzit de catre om. In principiu, si mai ales in cazul celor aflati la inceput, tind sa fiu de acord cu respectiva afirmatie – nu gasesc sensul folosirii ratelor de esantionare mai mari de 44.1kHZ pentru proiecte de home-recording, dezavantajele contrabalasand orice urma de avantaje, si asa minore.

Legat de nivelul la care trebuie inregistrat un semnal, voi cita dintr-un articol mai vechi (link):

“Iarasi voi divaga, cum imi este obiceiul – unul dintre miturile des intalnite in domeniul mixing-ului digital este faptul ca inregistrarea semnalelor cat mai puternice si rularea master bus-ului cat mai aproape de limita superioara este benefica din punct de vedere al calitatii semnalului audio. Pe baza testelor proprii, am constatat exact opusul, sustinut si de considerabil de multe persoane cu o experienta mai vasta decat cea proprie. Cand este vorba de inregistrare, motivul pentru care tinde sa sune chiar mai prost un semnal inregistrat aproape de “rosu” este faptul ca electronica analogica a preamplificatoarelor si a convertoarelor AD (din semnal analogic in semnal digital) tinde sa se apropie de limita superioara de functionare, mai ales in cazul circuitelor mai slab implementate, care se pot gasi in multe din produsele prosumer sau semi-profesioniste folosite in home studio-uri – practic, iese din zona de amplitudine in care suna cel mai curat si mai fidel. Ca si o regula generala, in cazul folosirii echipamentelor semi-profesioniste, as recomanda ca semnalul inregistrat sa ruleze in general pe la -18dB FS (la 18 dB sub limita superioara pe care o poate atinge semnalul digital), cu varfuri ocazionale pana la -10dB FS sau -12dB FS. In cazul folosirii convertoarelor de 24biti de calitate (cum sunt in mare parte din echipamentele ieftine destinate home studio-urilor actuale), nu se va pierde nici o urma din finetea semnalului, iar raportul semnal-zgomot va ramane excelent.”

Astfel, am ajuns de la sursa de semnal, la microfon, la un semnal digital care poate fi prelucrat pe un PC.

Reaper

Exemplu de proiect in Reaper

Ce software sa fie folosit pentru inregistrare/mixaj? Aveti mai jos cateva variante de DAW-uri (digital audio workstation – software pentru prelucrare audio digitala) pe care eu personal le gasesc interesante, pe langa candidatii de serviciu atat de piratati pe la noi (Cubase, Nuendo, Record, Ableton, FL Studio, samd):

–         Ardour – principalul avantaj vizibil este faptul ca este cross-platform (ruleaza atat pe Windows, cat si sub Linux si OSX) si ca este lansat sub GPL, implicit poate fi downloadat gratuit, si este un DAW 100% functional, cu o serie de avantaje interesante (transmisie audio prin retea, colaborare directa cu Harrison Mixbus, samd)

–         Audacity – deasemenea cross-platform si gratuit, dar mai simplist, un lucru posibil util pentru incepatori

–         REAPER

Reaper este DAW-ul meu preferat la ora actuala, astfel incat il voi prezenta mai pe larg putin. Nu este gratuit, dupa perioada de 30 de zile de free trial avand doua variante de licenta – cea mai ieftina, de 60$, fiind aplicabila uzul educativ, personal, sau ca si persoana juridica, dar cu un profit al activitatii sub 20.000$ (suficient pentru un home studio, zic eu).

Avantajele sale ar fi workflow-ul foarte intuitiv, routa-rea cu posibilitati aproape infinite, stabilitatea si viteza sa de lucru, numarul ridicat de plug-in-uri implicite (unele, cum ar fi ReaGate, folosibile chiar si pe langa nume mari de la UAD, SSL, Powercore, samd). Plus faptul ca este constant imbunantatit, iar posibilele bug-uri sunt rezolvate in termen extrem de scurt – chiar si in cateva ore.

Luand in considerare ca am procesat semnalul, acesta trebuie sa si fie ascultat, cumva. Si astfel intra in joc si convertoarele analog-digitale (DAC, in limba engleza). Deloc surprinzator, transforma semnalul digital din nou in semnal analogic, care sa poate fi reprodus de un sistem audio. Practic, tot ce am scris legat de ADC-uri este valabil si pentru DAC-uri – se cauta o cat mai mare fidelitate la reproducerea semnalului procesat, pentru a face alegeri cat mai corecte de mixaj si de inregistrare.

recording

Nota: O iesire separata (cu control de volum independent) de casti este extrem de importanta, fiind necesara monitorizarii in timpul inregistrarii – practic, se refera la posibilitatea de a asculta negativul fara ca ca acesta sa fie captat de microfonul cu care se inregistreaza. Ajutatoare este si optiunea de monitorizare directa (monitorizare cu latenta zero, samd), care transmite semnalul audio ce se inregistreaza direct catre una dintre iesiri (cea de casti, in principiu) – pentru a putea sa auzi peste negativ si instrumentul sau vocea pe care o inregistrezi.

Si astfel se incheie si acest scurt ghid. Daca aveti intrebari sau sugestii legate de alte anumite aspecte care sa le abordez in acesta directie, nu ezitati sa ne anuntati.

Deasemenea, pentru cei interesati de muzica electronica, nu uitati de:

https://www.soundcreation.ro/blog/1146/cum-sa-fac-muzica-electronica-i/

Mihai Toma

14 comentarii la „Scurt ghid de inregistrari pentru incepatori, partea a II-a

  • 31 mai 2010 la 2:48 pm
    Permalink

    Ardour nu are variantă Windows. Iar DSP-ul Harisson Mixbus care e senzaţional nu e decît pe OSX dar pe bani. Nu e GPL. Da ştiu că e o confuzie destul de mare dar Ardour o întreţine

  • 1 iunie 2010 la 2:52 pm
    Permalink

    Mixbus nu e chiar atât de senzational… Am testat o variantă… ‘demo’, ca să zic asa. Dar la pretul de 80$ nici nu poti avea nu stiu ce asteptări. Folosirea unui Reaper (incomparabil mai flexibil) si Nebula cu librăriile de consolă, dă rezultate mult mai reusite, în după umila mea părere.

  • 2 iunie 2010 la 9:32 am
    Permalink

    Interesant că te legi de preţ şi dai exemplu Reaper care costă ….60 $. Harisson face console din categoria „cele mai scumpe din lume” şi prima implementare virtuală e foarte ok. Atenţie Mixbus e la V1.0 deci abia au început. Dar chiar aşa au fani deja la cel mai înalt nivel, genul „Oscar pentru muzică” care folosesc Logic şi Digital Performer pentru lucru şi mixează busurile în Mixbus (de unde şi numele). Deci şi-au atins scopul.
    Nu mă întelege greşit şi eu folosesc Reaper, n-am încotro, pentru ce fac eu e unic, dar mă uit şi peste gard tot timpul. Reaper e foarte limitat cînd e vorba de mixat bus-uri. Dacă încerci cu mai multe voci acapela, adică cor, s-ar putea să nu-ţi placă. Sincer am un mare dubiu referitor la motorul de mixare a bus-urilor pe 64 de biti cu care se laudă. Pentru anumite genuri de muzică sună bine totuşi. Cred că e deasemenea important cu ce convertoare îl cuplezi pentru că nu sună bine pe orice spre deosebire de Sampitude de exemplu.

  • 2 iunie 2010 la 12:41 pm
    Permalink

    Da, multi useri ar prefera ca softul să fie doar un mixer standalone, iar remarca o făcusem tocmai pentru că oferă, ca DAW, mult mai putin decât un Reaper, care e de o valoare excelentă, fiind totodată extrem de instabil si rudimentar în multe aspecte. Ca sunet, eq-ul si compresorul sînt absolut banale, dacă Harrison ar fi chiar atât de meseriasi la emularea a ceea ce se petrece în domeniul analog, de bun simt ar fi ca măcar eq-ul să sune cel putin la fel de bine ca emularea de la UAD. Nici vorbă de asta, însă emularea de bandă sună ok.

    Legat de motorul de însumare, am dubii serioase că e ceva cu totul special acolo, după cum pretind băietii, chiar există un user care a făcut teste de anulare între câteva daw-uri si mixbus, arătând că dacă există diferente, ele sînt undeva pe la -90db, ceea ce e mult mai putin decât se pretinde, si asta am constatat si eu personal. Stii că altii aud diferente chipurile între mărcile de cd-uri si între harddiskuri. A fost o întreagă nebunie cu vreo 10 ani în urmă pe subiectul ăsta, unii chiar au pus botu. Altii aud diferente între daw-uri (legate de cele mai multe ori de setările diferite de pan law, dar în momentul în care se fac teste de anulare totul se anulează într-o liniste desăvârsită. Se pare că în audio sîntem expusi la placebo mult mai mult decât băietii care lucrează în video.

  • 2 iunie 2010 la 3:34 pm
    Permalink

    Deci tu chiar crezi prostia cu anularea? Uau. Sau aia cu pan?
    Păi cel mai simplu test care pentru mine e decisiv e să pun 8,10 track-uri de voci acapela, nu instrumente, nu tobe, nu ghitări, mono, nepanoramate. Toate în 0. Wave-uri 24 biti 48 KHz. Diferenţele între sumarea busurilor la diferite DAW-uri e semnificativă. În unele cazuri e şocant. Chiar la acelaşi DAW dacă îi micşorezi bufferul ASIO la 128 se schimbă sunetul deşi nu ar trebuii.
    Şi muuuuult mai semnificativ e să ai un cor de 8-9 persoane care să cînte live acapela şi să încerci diverse variante. Atunci e chiar simplu. Se aude aşa de clar diferenţa încît pînă şi un om neantrenat aude diferenţele după o perioadă de audiţie.
    Tu chiar crezi că sumarea bus-urilor se face la fel la toate DAW-urile???? Din păcate nu e doar matematică, e mai complicat decît pare. Şi este o ştiinţă modernă aş zice chiar infantilă, are mai puţin de 5 ani. Sumarea bus-urilor pe mai mult de 24 biti a apărut recent şi e încă infantilă. Se aude dealtfel. Ăsta e şi motivul pentru care sumatoarele de bus analogice sînt pe val acum. Pentru o scurtă perioadă, probabil 5-7 ani, ăsta va fi modelul, pînă cînd metodele virtuale vor prelua conducerea şi aici.

    Emularea de la UAD a lui Harisson nu are legătura cu firma Harisson. Adică nu e făcut de Harisson ci de UAD. EQ-ul din Mixbus nu se foloseşte. Doar saturarea dacă vrei. Ce se foloseşte e mixarea de bus. Doar atît. Care sună diferit şi pentru unii mai plăcut decît mixarea din Logic.

  • 2 iunie 2010 la 6:32 pm
    Permalink

    Da, e deja deplasat să continuăm aici la modu ăsta. Putem vorbi oricând la un ceai dacă ai chef si esti în Bucuresti. omu.romania (at) gmail (dot) com.

    Numa bine.

  • 2 iunie 2010 la 8:38 pm
    Permalink

    Multumim pentru nivelul de civilizare – fara vreo urma de ironie. Intr-adevar, este indicat ca discutiile mai… „aprinse” sa se desfasoare intr-un cadru diferit.

    Mi-ati oferit o idee, pentru care va multumesc – un test comparativ intre multiple mixbus-uri ale diverselor DAW, inclusiv Harrison-ul. Voi incerca sa conving o serie de colegi de la scoala de muzica sa inregistreze o bucata dintr-un cor la care am lucrat, separat, si voi face o insumare, dupa metoda sugerata de catre Octavian.

    Pentru a mentine testul in directia aproximativa pe care o doresc acestui blog, ar fi de ales intre cateva placi aproximativ pro-sumer: ECHO Audiofire (asemanatoare cu RME Fireface, dupa umila mea parere), MOTU HD192, Kurzweil Rumour (pe care il consider unul din cele mai bune convertoare A/D sau D/A „ieftine”) sau un TC Electronic din seria noua. Ca si microfon probabil un Audio-Technica AT4040 (neutralitatea intruchipata, sustin eu), si preamplificatoare bazate pe IC-uri de la THAT Corporation. Aveti vreunul dintre voi alte sugestii in directia respectiva, inclusiv care dintre placi sa o aleg?

    In mod evident, fisierele postate nu vor avea denumire, pentru a nu influenta in directia efectului placebo publicul ascultator. 🙂 Doar dupa ce s-a votat (sa zic peste 20-30 de voturi) se vor trimite rezultatele, fiecaruia in parte.

    Toate cele bune,
    Mihai Toma

  • 4 iunie 2010 la 8:33 am
    Permalink

    Din păcate nu cunosc Kurzweilul (nu e procesor de efecte?) şi ce pot să îţi spun sigur e că unele DAW-uri sună mai bine cu anumite convertoare.
    Deasemenea diferenţele sînt mai audibile pe convertoare scumpe, evident.
    Foarte important este clockul. Aş zice că la fel de important ca şi convertorul. Dacă foloseşti unul extern diferenţa între unul adevărat şi unul mediocru se aude foarte clar pentru că influenţează jitteringul http://en.wikipedia.org/wiki/Jitter. Un clock adevărat costă cît un convertor adevărat. De exemplu Big Ben de la Apogee e 1.350$
    Ce e obligatoriu e să nu foloseşti nimic pe canal (EQ, gain, pan) şi nivel 0 -unity gain- adică nici o amplificare.
    Foloseşte note lungi cu voci diferite, bărbaţi şi femei care de-a lungul notei mixează armonicile, dacă poţi. Adică nu notă fixă ci un pic jucată.
    Deasemenea foloseşte şi bucăţi înregistrate încet la -20dB sau chiar -30dB.
    Cu cît numărul de canale e mai mare cu atît diferenţele sînt mai mari. La peste 24 deja multe DAW-uri au probleme.
    Teoria spune că abia la 128 de canale ajungi la limita unui sistem în 48 de biti, care teoretic are 288 dB dinamică, dar de fapt în functie de foarte mulţi parametri limita e de 5-6 ori mai mică
    Vezi aici baza teoretică a ditherului şi a calcului în dublă precizie adică miezul problemei. Articol din 2003. Digidesign erau pe atunci la 48 de biţi.
    http://akmedia.digidesign.com/support/docs/Mixing_in_the_Box_26689.pdf
    În special bucata intitulată „Dither and Double Precision Math” şi „More on dither”
    E evident din text că Digidesign trebuie să facă foarte multe scamatorii de genul tăierii cuvîntului de 48 biti în 2 ca să hrănească 2 DSP-uri pe 24 biti.
    Între timp mai multe scule hard şi soft au ajuns la 80 de biţi dar nici asta nu e deajuns.
    Ce vreau să spun e că implementările soft variază mult, după cum apare şi în text, şi DAW-urile odată împinse spre limită sună diferit.

  • 5 iunie 2010 la 12:57 am
    Permalink

    Mihai se referea exact la clockul din Kurzweil Rumour. Am fost si eu de fata cand le-a comparat. Clockul extern din acel modul de efecte era mai bun decat clockul de la AF8 (sau 12, numai stiu – Mihai?)

  • 5 iunie 2010 la 2:08 am
    Permalink

    Vor trebui vreo 6 microfoane pentru un test cât de cât ok (câte unul la fiecare partidă + două generale).

  • 7 iunie 2010 la 12:34 am
    Permalink

    Eu ma gandeam la inregistrarea succesiva a mai multe voci de bel canto intr-o sala cu acustica cat mai controlata, trase separat, pe acelasi microfon.

    Legat de Rumour, intr-adevar este un procesor de efecte, dar cu partea de clock si AD/DA foarte simpatica. Ma gandeam la folosirea sa oricum pe post de clock daca foloseam Audiofire-ul (8); dar si ca si convertor A/D il consider excelent (din categoria sa)

    Tom

  • 7 iunie 2010 la 5:02 am
    Permalink

    Păi si unde-i mixajul? Suprapui dup-aia vocile?

  • 8 iunie 2010 la 1:31 pm
    Permalink

    Da, le suprapun in mai multe DAW-uri, pentru a le lasa sa faca insumarea… Nu despre asta era vorba, sau am inteles eu ceva complet gresit?

    Tom

  • 9 iunie 2010 la 12:39 pm
    Permalink

    Da, e ok și așa. Nu e cea mai fericită combinație dar e ok. Tragi vocile pe rînd la fel cu aceleași setări, același microfon, apoi grupezi Wav-urile într-un DAW. Trebuie să găsești o metodă oarecare de sincronizare între trackuri. Trage cît mai multe voci diferite.
    Aș vrea să vă invit la o demonstrație de mixat live cu Reaper. Musicalul Supermarket, articole și poze aici http://www.facebook.com/home.php?#%21/pages/Supermarket-Muzical/264422561931?ref=ts
    video de la avanpremieră, sunet din cameră http://www.youtube.com/user/Supermarketism#p/u
    Luni 14, la ora 19.30 la La Scena, Calea Călarași 55
    Marți 15 aceiași oră același loc.
    Mixez fără mixer, doar controller și computer. Se cîntă live, 11 headset-uri wireless. Ce se cîntă, vezi în video-uri.
    Sînt ultimele 2 reprezentații din sezon, din toamnă sper că se mută în alt spațiu, alte scule.
    Am ajuns la varianta virtuală după mai multe încercări analogice inclusiv cu Midas Venice 32 de canale.
    Aici o recenzie de luna asta de la festivalul de la ARAD http://saraska.wordpress.com/?archives-list=1 (mă rog sînt mai multe recenzii din tot festivalul la un loc dar Supermarket ocupă locul principal)
    Invitația e gratisDa, e ok și așa. Nu e cea mai fericită combinație dar e ok. Tragi vocile pe rînd la fel cu aceleași setări, același microfon, apoi grupezi Wav-urile într-un DAW. Trebuie să găsești o metodă oarecare de sincronizare între trackuri. Trage cît mai multe voci diferite.
    Aș vrea să vă invit la o demonstrație de mixat live cu Reaper. Musicalul Supermarket, articole și poze aici http://www.facebook.com/home.php?#%21/pages/Supermarket-Muzical/264422561931?ref=ts
    video de la avanpremieră, sunet din cameră http://www.youtube.com/user/Supermarketism#p/u
    Luni 14, la ora 19.30 la La Scena, Calea Călarași 55
    Marți 15 aceiași oră același loc.
    Mixez fără mixer, doar controller și computer. Se cîntă live, 11 headset-uri wireless. Ce se cîntă vezi în video-uri.
    Sînt ultimele 2 reprezentații din sezon, din toamnă sper că se mută în alt spațiu, alte scule.
    Am ajuns la varianta virtuală după mai multe încercări analogice inclusiv cu Midas Venice 32 de canale.
    Aici o recenzie de luna asta de la festivalul de la ARAD http://saraska.wordpress.com/?archives-list=1 (mă rog sînt mai multe recenzii din tot festivalul la un loc dar Supermarket ocupă locul principal)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.