Cum sa-ti faci un studio in Romania post-decembrista?

Greu, in principal. Dar, cu o anumita suma de bani (de pe la vreo 1000 de euro in sus), si cu multe cunostiinte legate de subiect, se poate face. Scopul acestui documentatii cu titlu ciudat este sa ofere un minim de cunostiinte audio. Nu ma consider un guru in domeniu, dar dupa vreo trei ani de mixat si de citit cam tot ce se poate citi de pe net, pot zice ca ma descurc – macar cu partea teoretica. Asadar, sa incepem?

In primul si in primul rand, acustica! De ce acustica, ma veti intreba? Nu ar trebui sa conteze in primul rand sculele pe care le ai, sau experienta? Ei bine, nu! Poti sa ai scule de 50.000 de euro si experienta in spate, si sa scoti niste mix-uri care nu se translateaza corect pe alte sisteme audio (adica suna rau, prea multi basi sau inalte, sau multe alte probleme mai mult sau mai putin subtile), sau poti sa ai scule de 1000 de euro si sa scoti niste mixuri rezonabile (rezonabile pentru industria muzicala romaneasca; dar nu sunt aici pentru a o critica, desi ar cam trebui).

Asadar, sa incepem. Un prim punct ar fi sa NU folosesti castile pentru a mixa, oricat ar fi ele de liniare (adica sa aiba respuns corect in frecventa), frumoase, sau scumpe. De ce ma leg de casti, ma vei intreba? Parca cea mai importanta chestie era acustica, nu ? Dupa cum vei vedea, tot acustica e cea care nu ne lasa sa folosim castile pentru a obtine un mix corect.

Prin folosirea lor, obtii o separare nenaturala a imaginii stereo, practic avand o incinta acustica diferita (de dimensiuni FOARTE mici – e vorba strict de canalul urechii) pentru fiecare ureche, fapt care duce la decizii gresite in pozitionarea instrumentelor in mixaj. In acelasi timp, sunetul care ajunge la ureche este lipsit de reverberatiile naturale ale unei camere, si vei fi tentat sa adaugi mai mult reverb mix-ului, fapt care nu prea e de dorit. O alta problema, oarecum mai ciudata, e legata de „configuratia” interna a urechii; raspunsul psihoacustic (adica, in linii mari, ce auzim, fata de ce unde sonore sunt cu adevarat prin aer) al fiecarei persoane la acelasi sunet este totalmente diferit, datorita „componentelor” interne urechii, diferite de la o persoana la alta. Aceste diferente sunt amplificate si de efectul de proximitate obtinut prin pozitionarea foarte apropiata a sursei de sunet fata de ureche. Poate ma vei intreba, totusi, daca asculta la boxe, oamenii nu au aceleasi diferente in configuratia interna a urechii? Ba da, in mod evident! Doar ca incinta acustica de dimensiuni mari (adica sala in care sunt boxele) are tendinta de a „corecta” aceste diferente, prin medierea lor, pana la a le face aproape inaudibile.

Daca nu ma crezi, fa un experiment. Fa un mixaj strict pe casti (daca ai unele de o oarecare calitate, altfel nici n-are rost), fa-l sa sune cat de bine poti, apoi da castile la alte 5 persoane (de preferat cu ceva experienta in domeniul audio), si intreaba-le cum suna. Statistic vorbind, vor zice ca suna OK (daca te descurci cat de cat), DOAR ca … (completeaza punctele cu ce vrei tu: vocea prea in fata; un pic cam prea multe medii inalte; cam infundat basu’ s.a.m.d.). O sa vezi ca folosind strict urechile tale, cu niste casti pe ele -, nu o sa poti scoate un mix satisfacator pentru mai multe persoane. Si ma gandesc ca nu poti sa ai tot timpul in jurul tau 5 persoane, care sa-ti confirme fiecare decizie legata de mix pe care o faci tu? Pentru a continua experimentul, ia mix-ul facut pe casti, si pune-l pe niste boxe (de preferat niste monitoare de studio), si vei observa ca suna ca dracu’. Si asa e destul de greu sa faci pe monitoare un mix care sa sune bine pe alte sisteme audio, mai ales daca mixezi intr-o camera netratata din punct de vedere acustic, dar pe casti, crede-ma, e mult mai greu. Luand in considerare ca destul de putini oameni (sa zicem 3%) asculta muzica la casti, si in principal pe sisteme audio de foarte slaba calitate, nu e de dorit sa-ti faci mix-ul sa sune bine pentru 3% din ascultatori, si sa sune rau, sau in cel mai bun caz ciudat, pentru restu’ de 97%!

Pe la inceputul acestei documentatii, am afirmat cum ca subiectul tratat in aceasta parte va fi tratamentul acustic al salii in care faci mixajul. Gandindu-ma mai bine, am ajuns la concluzia ca intai si intai ar trebui sa explic anumite aspecte ale acusticii aplicate, pentru a putea sa intelegi DE CE e nevoie de respectivul tratament (acustic).

Prima chestie pe care o mentionez e efectul Fletcher-Munson, denumit dupa oamenii de stiinta care au studiat acest efect. Despre ce e vorba? Pai, in linii mari, de raspunsul la anumite frecvente al urechii umane, in functie de intensitatea sunetului la care e expus. Grafic :

Ce dracu’ inseamna graficul asta? Ca urechea umana e cel mai sensibila la frecvente aflate intre 1 si 5 kHz. Astfel, daca asculti muzica (sau orice alt sunet; folosesc muzica pentru ca ea tinde sa fie scopul principal cand e vorba de un studio) la un volum mic, vei auzi mai tare frecventele aflate intre 1-5 kHz, fata de cele cu frecvente < 1 kHz sau > 5 kHz, iar daca asculti muzica la un volum oarecum mare (rock’n’roll!), urechea va receptiona in mod aproximativ egal atat mediile, cat si inaltele sau basii. Daca dai putin mai incet, inaltele si joasele le vei auzi mai incet, fata de medii; daca dai si mai incet, la un volum redus, vei observa ca joasele vor deveni mult mai greu de auzit si inaltele destul de dificil de perceput: toate astea datorita efectului Fletcher-Munson. Cu toate astea, nu sugerez sa mixezi la volume foarte ridicate! Daca volumul e „deranjant” de mare – adica destul cat sa te injure toti vecinii -, intensitatea psihoacustica a inaltelor si a joaselor receptionate de ureche va creste in raport cu mediile. Totusi, care e nivelul la care ar trebui sa mixezi pentru ca urechile sa-ti raspunda cu maximum de liniaritate? Pai, dupa domnii Fletcher si Munson, pe la 84-85dB SPL.

Paranteza : stii ce face butonul de LOUD(NESS) de pe sistemele audio? Pur si simplu da mai tare joasele si inaltele. Astfel, chiar daca asculti la un volum mai mic, deci nu te afli in zona de aproximativa liniaritate a urechii umane, prin cresterea intensitatii joaselor si a inaltelor, vei auzi muzica cam asa cum ai auzi-o daca ai asculta-o la volum de 80-90dB (ma refer strict la raportul joase/medii/inalte). Faptul ca egalizatorul (EQ-ul) care realizeaza aceasta corectii iti mai ofera si niste modificari de faza, care poti sau nu sa le auzi, sau pot sau nu sa iti placa, sau ca iti murdareste semnalul intr-o multitudine de alte feluri, e alta treaba.

Cum cifrele nu inseamna mai nimic, doar daca nu ai un SPL meter la indemana (Sound Pressure Level: nivelul de presiune sonora, in traducere aproximativa), voi arata un tabel cu diferite intensitati sonore, pentru a putea avea macar o idee despre ce inseamna dB SPL :

dB SPL Sursa (si distanta de sursa)

180 Un motor de racheta la 30 m distanta
150 Un reactor de avion la 30 m
130 Pragul de durere
120 Concert rock; reactor decoland la o distanta de 100 m
110 O motocicleta care accelereaza la o distanta de 5 m; drujba la 1 m
100 Discoteca
90 Camion de mare tonaj cu motorul pornit la 1 m distanta
80 Aspirator la 1 m distanta
70 Trafic intens la 5 m distanta
60 Interiorul unui birou sau al unui restaurant
50 Un restaurant linistit
40 Zona rezidentiala in timpul noptii
30 Sala de teatru in care NU se vorbeste
10 Un om care respira la 3 m distanta
0 Pragul de audibilitate (pentru cineva cu urechi de buna „calitate”)

O metoda prin care iti poti seta volumul la sistemul de sunet PE LA 85 dB SPL este : aduna-ti cativa prieteni in camera ta de mixaj, da drumul la o melodie care stii ca are un volum mediu (de exemplu o piesa pop-rock de la sfarsitul anilor ’90), si ridica volumul pana sunteti toti de acord ca e tare, dar fara sa fie deranjant la ureche. Da UN PIC mai incet. Astfel, teoretic, ti-ai setat aparatura audio pentru a produce pe undeva prin jurul a 85 de dB SPL. Acesta e pozitia potentiometrelor de volum la care ar trebui sa mixezi, pentru a te incadra in regiunea cea mai liniara a instrumentelor personale de receptie audio – urechile.

Paranteza : urechile sunt cel mai de pret instrument pe care il ai, ca si inginer de sunet. Daca vrei sa mixezi si peste cativa ani, nu te pune chiar in fata boxelor de la concerte sau din discoteci; volumul e destul de mare cat sa iti atace urechile. Daca observi ca iti tiuie urechile dupa un concert, insemna ca te-ai expus la o intensitate sonora prea mare. Cu un pic de noroc, stricaciunile sunt doar temporare, si in cateva ore, tiuitul ar trebui sa dispara. Dar expunerea repetata la intensitati sonore mari va duce in cele din urma afectarea definitiva a urechii, ducand chiar pana la surditate. Daca mai si canti la vreun instrument, si repeti cu o trupa care include si un tobar cu tobe acustice, care e mai violent in „exprimarea sa artistica”? adica lovitul saracelor tobe -, pune-ti niste bucati de vata in urechi, sau poarta casti de protectie sonora (se gasesc la magazinele de articole de protectie a muncii). Volumul unui set de tobe macelarit intr-o sala de mici dimensiuni de un tobar prea zelos, plus niste statii de chitari date destul de tare cat sa il acopere este peste pragul de functionare normala al urechilor omenesti. Asa ca ai grija!

Si am ajuns in sfarsit la acustica. Dar nu voi vorbi chiar acum despre ea, ci mai incolo. PACE!

5 comentarii la „Cum sa-ti faci un studio in Romania post-decembrista?

  • 25 iulie 2009 la 12:58 pm
    Permalink

    Daca nu citeam asta imi luam casti foarte scumpe si ma bazam pe ele:)) deci in mod clar trebuiesc monitoare de studio(nu ca nu as fi stiut dar am zis ca merge pe casti scumpe) bun articolul si mai trebuie sa il citesc de cateva ori sa il inteleg foarte bine

  • 10 septembrie 2010 la 9:46 am
    Permalink

    multumim lui Dumnezeu ca mai sunt si asemenea oameni!
    I-mi permit sa adaug si eu ceva puneti o muzica (de preferabil clasica cu nuante placute ) si incercati sa o ascultati intr-o deplina interiorizare (chiar si in casti la inceput) si va asigur ca va autoreglati intensitatea ,,decibelica” la care sa audiati muzica in viitor!

  • 31 martie 2011 la 5:57 pm
    Permalink

    si urmatoarea „lectie” pe cand … ms e bun articolul sau „lectia”

  • 28 ianuarie 2012 la 11:43 pm
    Permalink

    Marfa articolu’!!!

  • 10 decembrie 2015 la 6:32 pm
    Permalink

    perfect de acord cu toata postarea. eu am facut urmatorul test : am facut cateva montaje video (documentare in principal) si unele le-am mixat pe casti , pt ca nu aveam posibilitatea sa ascult in monitoare deoarece „deranjam” alte persoane din incapere , prin mixaj intelegand un mixaj „primar” intre voce , muzica (de pe „dedesupt”) si sunetul ambiental de la filmare (pasarele , vant etc) . pe casti a iesit dezastru. cand am vazut materialul pe tv, era sa fac apoplexie, cat de prost se auzea. totul era un haos, de ziceai ca am fost in coma alcoolica cand am mixat audio montajul video. apoi cele mixate pe monitoare , erau nu ca „mai bune” , erau perfecte si pe televizor cu boxele lui , si pe televizor cuplat la un sistem (mediu ca pret) audio. este jale daca mixezi pe casti. nu se mai poate face nimic nici macar in lantul tv de emisie ,cu corectiile aplicate din studioul de emisie , mcr (controlul general) compresii etc care se folosesc la „iesirea” a/v spre „eter” . asadar , sper ca am mai completat un pic , anti-mixarea-pe casti. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.