Inregistrarea tobelor acustice, partea a II-a

Am revenit cu cea de-a doua parte a acestui articol, dupa ce in prima parte am abordat anumite aspecte de baza legate de workflow-ul inregistrarilor de tobe. Desi planuiam sa abordez deja problema microfoanelor si a pozitionarii lor, cred ca cel mai indicat ar fi sa discut anumite aspecte legate de pozitionarea tobelor in sala, precum si acustica necesara inregistrarilor de tobe live.

Dimensiunile salii

In primul si in primul rand, o sala conceputa pentru inregistrarea de tobe ar trebui sa fie de o dimensiune considerabil de mare, mai mare decat este de gasit la nivel de home-studio – in principiu, de la 100m3 in sus. Aceasta ar fi un volum minim al spatiului, necesar pentru a le da tobelor loc sa respire. Tendinta principala este totusi pentru sali de dimensiuni si mai mari, cum ar fi aceasta:

Room tobe

Unul dintre principalele obiective al unei sali de inregistrat tobe ar fi un tavan inalt, din pacate pentru proprietarul de home studio – de la 3.5-4m in sus. In cazul in care nu dispuneti de un tavan de aceasta inaltime, este obligatorie plasarea de tratament acustic pe tavan pentru a impiedica reflectiile dintre acesta si podea, reflectii care murdaresc considerabil sunetul tobelor microfonate, mai ales cel al overhead-urilor. Prin tratament, ma refer la un absorber de banda larga, cel mai usor de construit din vata minerala bazaltica de densitate medie spre mare (>60kg/m3).

Daca aveti la dispozitie un spatiu cu tavan inalt, cea mai indicata ar fi plasarea a unui diffuser deasupra tobelor, pentru a putea beneficia de o serie de reflectii care sa “ajute” setul – asa cum o sala de concert ajuta un ansamblu orchestral, bateriile sunt ajutate de catre reflectii difuze.

Forma salii

Mai mult decat alte instrumente, tobele beneficieaza de un spatiu care sa nu aiba nici o suprafata paralela. Astfel, se elimina posibilitatile de flutter echo si de slapback, fara a reduce din reverberatiile naturale ale salii, care vor “umple” sunetul tobelor.

O mica paranteza – ca si tobar, va pot spune cu certitudine ca ma simt mai bine “cantand” la tobe intr-o hala industriala gigantica decat intr-o sala de 30m2 tapitata cu burete; mergand mai departe, prefer de departe respectiva sala de 30m2 cu cateva bucati de PFL sprijinite pe pereti si golita complet de orice absorbtie. Aceasta preferinta a mea (si a cam oricarui alt tobar) este bazata strict pe sunetul mai plin al tobelor in astfel de spatii, sunet care va fi captat si de catre microfoane.

Tratamentul acustic

Primul element legat de tratamentul acustic pe care l-as recomanda este construirea unui riser de tobe – pur si simplu o bucata de PFL (daca reusiti sa gasiti de dimensiunea adecvata) plasata pe bucati de vata minerala bazaltica de densitate mare (>60g/m3). Astfel, se va obtine decuplare intre tobe si podea, care prin rezonanta ei poate murdari sunetul tobelor in mod direct, precum si sunetul captat de catre microfoane. Respectivul riser nu trebuie sa se clatine sub influenta tobarilor, nici sa se incline; nu este nimic mai neplacut decat un set de overhead-uri care se misca 3-4cm stanga-dreapta la fiecare lovitura a tobei mari; in acelasi timp, el isi va pierde eficienta daca exista contact direct intre suprafata de sprijin a tobelor si podea. Pentru a ma contrazice intrucatva, voi mentiona totusi ca in anumite situatii sunetul tobelor este ajutat de catre absenta riserului, implicit de catre cuplajul acustic dintre ele si podea, in functie de tipul acesteia – din nou, este un aspect pe care fiecare trebuie sa-l incerce pe propria piele.

Mergand mai departe – suprafata de sub tobe nu este obligatorie sa fie un covoras. In mare parte din cazuri, o suprafata reflectiva (parchet, linoleu, gresie, indiferent) vor ajuta la sunetul tobelor (in special la cel al tobei mici), atata timp cat tavanul este inalt sau tratat ca atare pentru a elimina din reflectiile primare daunatoare. Va veti intreba – dar cum impiedic tobele sa nu alunece? Variantele de raspuns sunt multiple:

–          poti folosi caramizi sau alte obiecte grele pentru a le impiedica sa “fuga”, dupa cum deseori este intalnit pe la concertele de la noi

–          poti lega fusul si toba mare cu sfoara sau sarma de scaunul de tobe; desi varianta suna stupid, am pus-o in aplicare cu maxim de succes ca si solutie de urgenta intr-o discoteca cu gresie pe jos, la sugestiile sunetistului; daca ai grija, poate fi ceva mai estetica decat plasarea a 3 caramizi si 2 bolovani in jurul setului

–          poti lipi bucatele de mocheta strict in locurile in care sunt punctele de sprijin ale fusului si a tobei mari

–          poti lipi cu ajutorul a scaiete dublu-adeziv niste mici opritoare pe care sa le muti in functie de aranjamentul fiecarui tobar

In general tobele fiind lipite de un perete in salile cu dimensiuni reduse, recomandarea mea este plasarea de diffusere pe peretele respectiv – acestea vor deschide sunetul tobelor considerabil de mult. Daca sala este de mici dimensiuni, este posibila sa fie nevoie intercalarea acestora cu absorbere; dupa gust si posibilitati, plasarea a cat mai multe diffusere in camera poate, deasemenea, ajuta. Dar, din nou, fiecare trebuie sa incerce pe propria piele acest variante pentru a se acomoda cu spatiul propriu.

In functie de sala si de frecventele sale modale, ar putea fi necesara plasarea de cateva bass trap-uri, pentru a reduce anumite rezonante. Totusi, este perfect posibil ca un astfel de nod folosit in mod judicios prin plasamentul tobelor si al microfoanelor sa fie de ajutor; am patit intr-o sala sa am un mod extrem de apropiat de frecventa de rezonanta a tobei mari, cu rezultate excelente la inregistrare (mentionez faptul ca din acelasi motiv, era aproape imposibil sa se cante in mod placut la chitara bas in respectiva incapere).

Acum ca am mentionat cateva lucruri legate de frecventele modale, as devia putin de la tratamentul acustic pentru a mentiona faptul ca pozitia tobelor in camera poate influenta semnificativ sunetul tobelor in camera precum si tonul captat de catre microfoane, atat in bine, cat si in rau. De aceea as recomanda plasarea tobelor intr-o sala dupa urmatoarea metoda, asemanatoare cu pozitionarea unui subwoofer intr-o camera:

–          se plaseaza toba mare si cazanul intr-un oarecare loc; eu as recomanda sa se inceapa din mijlocul camerei, daca exista aceasta posibilitate

–          se roaga un tobar sa loveasca respectivele bucati de lemn

–          ascultati sunetul acestor tobe, si vedeti locul unde este cel mai plin

–          repozitionati tobele in respectivul loc

–          se repeta pana s-a ajuns la un sunet plin, verificat si cu ajutorul restului de set de tobe si cu un microfon de ambianta plasat in mod adecvat

Daca se doreste ca microfoanele de proximitate si overhead-urile sa aiba un sunet mai inchis si mai concret, se poate incerca plasarea de baffle-uri – absorbere portabile, pe care le vei pozitiona “la ureche” pana obtii un rezultat care sa fie satisfacator din punct de vedere al sunetului. Acestea influenteaza intr-un mod destul de putin semnificativ microfoanele ambientale, putand cu ajutorul unor astfel de baffle-uri sa obtii un sunet inchis pe overhead-uri/microfoanele de proximitate, si un sunet larg pe cele ambientale, pe care sa le poti combina dupa cum ti-e voia.

In urmatoarea parte voi aborda, in cele din urma, problema microfonarii efective a unui set de tobe, incepand cu cel mai “josnic” element – toba mare. Pana atunci, va stau la dispozitie prin intermediul casutei de comment-uri de mai jos.

Mihai Toma

Un comentariu la „Inregistrarea tobelor acustice, partea a II-a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.