Una din primele console care au vazut lumina zilei la SSL<\/strong> a fost modelul 4000E<\/strong>, instalat la RG Jones <\/em>in Londra care avea 40 canale iar toata automatizarea putea fi salvata pe floppy disc de 8 inch. Evident studiourile tinta au fost cele ce au lucrat pentru proiecte cu buget larg, care aveau nevoie de astfel de console unde calitatea sonica era absolut necesara. Pretul pe masura. Era o gluma pe vremea acea cand se intreba: „Cam cat costa o consola SSL in zilele noastre? Atata timp cat imi zici cu o eroare de pana la 50.000 dolari, e bine”.<\/p>\n Cu trecerea timpului, popularitatea consolelor SSL a crescut considerabil. Compania a\u00a0 diversificat produsele si au aparut cu diferite serii de console care urmau sa satisfaca nevoile „ultraprofesionale” ale studiourilor din diferite segmente ale industriei muzicale:<\/p>\n – Seria 4000 G+<\/strong> este una din cele mai populare console utilizate pentru mixarea genului Rock. In 2005 de exemplu trupa\u00a0 Massive Attack <\/em>care a vandut discuri multi platina, si-a construit studioul in jurul unei console 4000 G+<\/strong><\/p>\n –Seria 5000<\/strong> a fost seria cea mai scumpa de la SSL, utilizat cel mai adesea in televiziune si transmisie. Disney, Skywalker Sound, Mediaset<\/em> au instalate in facilitatile lor console din aceasta serie<\/p>\n –Seria 9000J<\/strong> si 9000K<\/strong> sunt larg utilizate in studiourile care produc de regula genurile R&B, Pop si Clasica. Wyclef Jean<\/em> si-a echipat facilitatea Platinum Sound<\/em> cu doua console SSL<\/strong>, una seria J si cealalta K.<\/p>\n Cu o astfel de reputatie si afirmatia SSL<\/strong> cum ca pe consolele din seria 4000 s-au mixat mai multe albume vandute platina decat pe toate celelalte console adunate la un loc (incluzand aici si Neve), este destul de greu de crezut ca din mainile inginerilor de la SSL sa iasa un produs de calitate indoielnica.<\/p>\n Cu schimbarea climatului in industria muzicala si migrarea productiei muzicale catre studiouri mai mici era evident ca in segmentul echipamentelor destinate studiourilor cu investitie mai modesta urmau sa creasca vanzarile. SSL a intampinat aceasta tendinta cu cateva produse cu destinatia clara catre studiourile cu buget redus respectiv studiourile de dormitor ambitioase. Asa a aparut seria XLogic<\/strong>, inspirat de succesul conceptului echipamentelor modulare ale firmei API<\/strong>. Printre modele remarcam procesoarele externe derivate din consolele din seria 9000 K<\/strong>, precum si Xlogic Alpha VHD Pre<\/strong> si XLogic Alpha Channel<\/strong>.<\/p>\n Prima impresie dupa ce echipamentul este scos din cutie este foarte buna. Aspect frumos cu stil, argintiu, care „miroase” a calitate. Butoane foarte solide care iti dau senzatia unui produs solid construit. O eticheta in spate pe care scrie „facut in UK”, aspect cam rar intalnit in ziua de azi. Pe panoul frontal avem butonul de pornire-oprire care arde cu intensitate diferita daca unitatea este pornita sau oprita. Apoi intrarea Neutrik de microfon balansata si linie nebalansata destinat instrumentelor. Pentru intrarea de microfon sunt esentiale butoanele phantom power pentru microfoanele care necesita tensiune de alimentare (48 V), inversare de faza, butonul de atenuare cu 20 dB (PAD) in cazul in care semnalul de intrare este prea mare (in cazul suprasemnalului butonul palpaie rosu) si butonul de impedanta mare (Hi Z) care schimba impedanta intrarii de microfon de la 1kOhm la 10 kOhm. Nivelul de amplificare al semnalului se face prin butonul de gain cu care se pot pompa pana la 75 dB castig, foarte util daca utilizam un microfon cu banda care are nevoie de castig mai mult. Legat de potentiometrul de volum este si cel al circuitului VHD<\/strong> (Variable Harmonic Drive<\/strong>) care este o inovatie SSL. Circuitul cuplat cu nivelul de castig este capabil sa genereze de la armonice de\u00a0ordinul 2 treptat si cel de\u00a0ordinul 3. Este bine de stiut ca tuburile de tip trioda din circuitele de amplificare\u00a0 genereaza preponderent armonice de\u00a0ordinul 2 iar cu cresterea distorsiunii apar si cele de\u00a0ordinul 3.<\/p>\n Deci cu ajutorul circuitului VHD<\/strong> unitatea poate sa „emuleze” intr-un fel caracteristicile de distorsiune ale tuburilor. Uni sustin ca punctul forte al Alpha Channel<\/strong> este tocmai versatilitatea sonica care este data de acest circuit VHD<\/strong> care se regaseste intr-o forma usor modificata in consolele din seria 4000 E. (Am zis usor modificata doarece in aceasta unitate nu lipsesc capacitoarele, si asta pentru a tine costurile de fabricatie cat mai mici. Utilizarea capacitoarelor intr-un circuit electronic are efecte secundare negative, din cauza proprietatii numite absorbtie dielectrica, care se materializeaza prin absorbtia partiala a semnalului electric si eliberarea ei\u00a0 dupa un foarte scurt interval de timp, „spaland” intr-un fel semnalul).<\/p>\n Urmatoarea sectiune din unitate are butoane pentru insertie (IN) pentru activarea insertiei care se face prin spatele unitatii prin intermediul a doua jack-uri balansate, foarte util in cazul in care vrem sa cuplam un compressor in calea semnalului. Cu ajutorul butonului SUM avem optiunea ca semnalul intrat prin reintoarcerea insertiei sa fie mixat cu semnalul direct. De asemenea cu butonul POST EQ\u00a0 putem sa mutam punctul de insertie inainte de EQ sau dupa.<\/p>\n Pentru eliminarea interferentelor pe frecvente joase avem un filtru „trece sus” care cu o cadere de 18 dB pe octava poate intra in functiune la 40, 80 sau 120 hz selectabil. Urmatorul etaj este un egalizator parametric cu trei benzi bazat pe designul modulului de eq al unui canal stereo de pe consolele din seria G, in varianta mono.<\/p>\n Prima banda dispune de un buton selector care schimba tipul filtrului de la „Shelf” la „Bell” are un cistig de plus minus 15 decibeli cu frecventa reglabila de la 40 la 600 Hz. A doua banda de tip „Bell” are frecventa reglabila de la 300Hz la 5.2Khz cu un castig de plus minus 17 dB si o latime intre 0.7 si 1.9 octave reglabil. In fine ultima banda este de tip „shelf” si are un castig de plus minus 19 dB la frecvente intre 1.5khz si 22khz reglabil.<\/p>\n Ultimul etaj de pe unitate este un circuit de limitare usoara „Light Limit<\/em>” si un potentiometru de nivel de iesire care are un castig de plus minus 19.5 dB. Circuitul de\u00a0 limitare usoara este un limitator usor care are rolul de a limita semnalul inainte sa loveasca convertorul analogic digital , ca acesta sa nu intre in clipping<\/em>. Butonul cu care acest circuit\u00a0 se poate activa, lumineaza verde daca semnalul este neafectat, si isi schimba treptat culoarea spre portocaliu sau rosu cind semnalul este foarte limitat. De asemenea langa acest buton se afla 6 leduri care indica nivelul semnalului la iesirea din unitate si un led care confirma sincronizarea prin conexiune digitala.<\/p>\n![\"ssl\"](\"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2009\/10\/ssl1.gif\" "\\"ssl\\"")
<\/a>Filozofia companiei de a produce echipamente de cea mai buna calitate evident i-a propulsat catre sectorul „high-end”<\/em> al echipamentelor de studio ca si pret cat si calitate. Consolele lor pe langa calitate au oferit o solutie practica la cosmarul si nevoile studiourilor analogice. Dupa mai multe zile de inregistrari in care capodopera muzicala a fost imprimata pe banda, inginerul de sunet si asistentul au mixat piesa care urma sa devina urmatorul hit. Trimisa piesa la o casa de masterizare vine raspunsul: Vocea trebuie data cu 2 dB mai tare. Pentru un studio analogic unde mixajul se facea pe console analogice fara automatizare singurul mod de a rechema setarile canalelor era de a completa fise ale mixerului in care erau trecute pozitiile potentiometrelor la o piesa (pot fii cateva mii). La un mixer cu cateva zeci de canale setarea consolei intr-o pozitie anume lua ceva din timp, nemaivorbind de echipamentele exterioare. Automatizarile necesare se faceau de catre cei doi sunetisti dand drumul bandei si modificand reglajele consolei in functie de ce si-au notat pe o foaie de schite la diferite puncte de timp. Intr-un fel se putea spune ca cei doi „cantau” la consola. Daca careva a crescut mai mult volumul la un canal decat ar fi trebuit, procesul de „automatizare” manuala trebuia reluat, iar acrobatia putea sa inceapa din nou.<\/p>\n<\/a>
\n<\/strong><\/p>\n<\/a><\/p>\n<\/a><\/p>\nXLogic Alpha Channel<\/h2>\n
<\/a><\/p>\n