{"id":21,"date":"2005-03-19T14:53:00","date_gmt":"2005-03-19T11:53:00","guid":{"rendered":"http:\/\/www.soundblog.ro\/?p=21"},"modified":"2009-06-27T15:17:54","modified_gmt":"2009-06-27T12:17:54","slug":"istoria-washburn","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/21\/istoria-washburn\/","title":{"rendered":"Istoria Washburn"},"content":{"rendered":"

Marca Washburn nu s-a f\u0103cut cunoscut doar prin numele al lui Nuno Bettencourt (Extreme) sau ca fiind folosit\u0103 de c\u0103tre Dimebag Darrel (R.I.P.)… cel pu\u0163in nu \u00een Europa. Istoria lui se \u00eentinde chiar p\u00e2n\u0103 la R\u0103zboiul Civil din America. \u00cen acele timpuri instrumentele muzicale au fost greu accesibile, \u00een mare majoritate ele fiind importate direct din Europa, continentul vechi av\u00e2nd o tradi\u0163ie de multe secole \u00een manufactura intrumentelor.\"Untitled-52\"Cu c\u00e2t cre\u015ftea popula\u0163ia \u00een Statele Unite cu at\u00e2t a crescut \u015fi cererea pentru instrumente. \u00centre sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului civil \u015fi secolul al XX-lea s-a produs o cre\u015ftere semnificativ\u0103 \u00een nivelul de trai al popula\u0163iei, care a avut un efect pozitiv asupra industriei muzicale. Oamenii au avut timp de ascultarea muzicii, iar muzicieni au avut bani pentru cump\u0103rarea instrumentelor. Astfel s-au format primele manufacturi \u015fi ateliere. Mici fabrici s-au \u00eentemeiat \u00een Boston, New York \u015fi Chicago. La sf\u00e2r\u015fitul secolului Chicago a devenit centrul comercial muzical ale statelor, iar \u201eindustria\u201d muzicale a devenit \u00eentr-adev\u0103r o afacere bun\u0103.
\nLiderul comunit\u0103\u0163ii a fost firma Lyon&Healy un uria\u015f at\u00e2t al distribuirii \u015fi v\u00e2nz\u0103rii c\u00e2t \u015fi al producerii. O parte modest\u0103 al afacerii lor a constituit-o marca Washburn Stringed Instruments. Lyon & Healy au fost pionerii produc\u0163iei \u00een mas\u0103: zilnic \u00een medie de 100 instrumente cu corzi au ie\u015fit de sub m\u00e2n\u0103 muncitorilor. Maximalizarea producerii a fost posibil\u0103 prin optimizarea liniei de produc\u0163ie. Muncitori talenta\u0163i \u015fi bine preg\u0103ti\u0163i au lucrat doar la p\u0103r\u0163ile cele mai importante \u015fi mai costisitoare de timp, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cel\u0103lalte p\u0103r\u0163i mai pu\u0163in exigente au fost preg\u0103tite de c\u0103tre al\u0163i. Bine\u00een\u0163eles deja \u015fi atunci existau modele de \u201etop\u201d, care au fost preg\u0103tite cu foarte mult\u0103 aten\u0163ie. Procesul produc\u0163iei \u00een mas\u0103 a cauzat mic\u015forarea pie\u0163ei ale atelierelor mici, instrumentele f\u0103cute acas\u0103 au fost schimbate cu cele de pe liniile de asamblare din cauza pre\u0163urilor foarte sc\u0103zute, astfel o chitar\u0103 sau un banjo de \u201enivel de intrare\u201d a costat cca. 2$.
\n\u00cen aceast\u0103 competi\u0163ie a produc\u0163ie, companiile vecine au putut \u00eencheia subcontract\u0103ri pentru produc\u0163ia unor piese furnizate celorlalte companii. Poate pare ciudat dar deja pe atunci (R\u0103zboiul Civil) reclamele \u015fi publicitatea au fost investi\u0163ii bune. Precum lumea zilnic dorea s\u0103 citeasc\u0103 \u015ftiri despre r\u0103zboi, ziarele au ap\u0103rut \u00een tiraje mari \u015fi unele companii au \u00eenceput publicarea anun\u0163urilor \u00een ziarele cele mai v\u00e2ndute.<\/p>\n

Cataloage<\/strong><\/p>\n

\u00cen anii 1880 folosirea cataloagelor ca materiale promo\u0163ioale a fost o idee relativ nou\u0103, mai ales \u00een domeniul instrumentelor muzicale. Catalogul de Suveniruri Washburn (Washburn Souvenir Catalog)- dedicat iubitorilor de arte \u015fi muzicienilor-, prezenta prin intermediul imaginilor \u015fi descrierilor detaliate, calitatea deosebit\u0103 a instrumentelor muzicale. Cataloagele Washburn au fost distribuite cu succes foarte repede \u015fi au influen\u0163at \u015fi al\u0163i produc\u0103tori de instrumente muzicale.
\n\u00cen prezent aceste cataloage ne ofer\u0103 o imagine fidel\u0103 a modelelor \u015fi a stilului acelor ani.<\/p>\n

G. W. Lyon iese la pensie.<\/strong><\/p>\n

La 25 de ani de la \u00eenfiin\u0163area companiei \u00een Chicago, Lyon & Healy \u015fi-a p\u0103strat timp de 40 de ani pozi\u0163ia de cea mai mare cas\u0103 de muzic\u0103 din lume. Nici unul dintre ei nu \u015fi-ar fi imaginat ca magazinul lor de partituri se va transforma \u00eentr-un gigant. Fabrica ini\u0163ial\u0103 a fost transformat\u0103 \u00een depozit \u015fi au fost necesare schimb\u0103ri \u00een amenajare, pentru a favoriza cre\u015fterea produc\u0163iei.
\nAceast\u0103 perioad\u0103 s-a dovedit a fi pentru Lyon, cea mai propice pentru a ie\u015fi la pensie: se apropia de v\u00e2rsta de 70, a fost martorul expansiunii magazinului lui, a c\u00e2\u015ftigat o sum\u0103 frumoas\u0103 de bani \u015fi dreptul de a vinde piane Steinway. \u00cempreuna cu E.A. Potter cu acordul lui Steinway, \u201cLyon, Potter & Co.\u201d au deschis un magazin de prezentare de piane nu departe de Lyon & Healy, unde Lyon a lucrat p\u00e2n\u0103 la moartea sa survenit\u0103 \u00een 12 ianuarie 1894.
\n\u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 au fost fabricate linii de chit\u0103ri purt\u00e2nd numele de George W. Lyon.
\nInstrumentul, intitulat \u201cThe Tone Chamber Duplex Bridge\u201d, \u00een forma de cutie, f\u0103cut din lemn a\u015fezat \u00een interiorul instrumentului sub c\u0103lu\u015f, a fost brevetat \u00een 1892. Ad\u00e2ncitura pe partea de sus a chitarii, care avea scopul de a l\u0103sa liber\u0103 placa de rezonan\u0163\u0103, reprezenta o alt\u0103 trasatura unica a instrumentelor Lyon. Aceasta idee a fost folosit\u0103 mai t\u00e2rziu, \u00een anii 1930 la acustica Vivi-Tone.
\n\u00centre timp, Lyon & Healy a devenit corpora\u0163ie, av\u00e2ndu-l ca pre\u015fedinte pe P.J. Healy, de\u0163in\u00e2nd dreptul de a folosi at\u00e2t numele de \u201cLyon & Healy\u201d c\u00e2t \u015fi numele de \u201cWashburn\u201d. Controlul asupra companiei era in m\u00e2inile lui Healy, p\u00e2n\u0103 la moartea lui.
\nCu pu\u0163in timp dup\u0103 moartea lui Lyon, sediul Lyon & Healy a fost mutat.
\nIn 1898, Lyon & Healy a cump\u0103rat Lyon, Potter & Co., rec\u00e2\u015ftigand privilegiul de Steinway \u015fi pun\u00e2nd cap\u0103t confuziei asupra numelui de Lyon.<\/p>\n

Sloganul \u201e100,000 instrumente musicale pe an\u201d a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 pe anun\u0163uri, pe spatele copertei cataloagelor Lyon & Healy, ceea ce a \u00eensemnat un randament al produc\u0163iei de un instrument muzical pe minut. Printarea pe coperta catalogului poza fabricii impozante, a accentuat realitatea sloganului \u201e100,000 de instrumente muzicale pe an\u201d. Instrumentele muzicale includeau at\u00e2t vioara, trompeta, flaut\/fluier, tobe, metronoame, tamburine, etc., c\u00e2t \u015fi chit\u0103ri, mandoline, banjouri, acestea din urm\u0103 erau mult mai scumpe, pentru c\u0103 necesitau o munc\u0103 manual\u0103 minu\u0163ioas\u0103.<\/p>\n

Premii<\/strong><\/p>\n

\u00cen 1893, Chicago a g\u0103zduit Expozi\u0163ia Columbian\u0103. Zilnic \u00een jur de 150,000 vizitatori au trecut por\u0163ile expozi\u0163iei. Lyon & Healy a participat la aceasta expozi\u0163ie, prezent\u00e2nd o colec\u0163ie de instrumente de excep\u0163ie. P\u00e2n\u0103 \u00een cea de-a 179 zi, t\u00e2rgul a fost vizitat de aproximativ 12 milioane de oameni. Lyon & Healy a organizat concerte zilnice timp de \u015fase luni, iar la sf\u00e2r\u015fitul expozi\u0163iei aveau mii de poten\u0163iali clien\u0163i \u00eenscri\u015fi pe lista invita\u0163ilor.
\nLyon & Healy a c\u00e2\u015ftigat mai multe premii pentru instrumente \u015fi stil. \u00cen anii urm\u0103tori Lyon & Healy a participat la o alt\u0103 expozi\u0163ie, la \u201eAntwerp International Exposition\u201d \u00een Belgia, expozi\u0163ie incununat\u0103 cu succes.<\/p>\n

Moartea lui Healy: 1905<\/strong><\/p>\n

La 65 de ani, Healy a fost atacat de o boal\u0103 numita Dr. Armitage. Ca o expresie de generozitate fa\u0163\u0103 de angaja\u0163ii s\u0103i mai apropia\u0163i, Healy a imp\u0103r\u0163it 250,000 de dolari in ac\u0163iuni, celor mai fideli membrii ai consiliului de conducere. Healy a murit pe 3 aprilie 1905. Charles Post a devenit noul pre\u015fedinte al firmei. Chicago a devenit centrul instrumentelor muzicale americane datorit\u0103 lui Healy & Lyon, aceasta devenind cea mai mare cas\u0103 de muzic\u0103 din lume.
\nAnii 1890 \u015fi primii ani ai secolul XX a fost o perioada stralucit\u0103 pentru Lyon & Healy \u015fi Washburn.
\n\u00cen 1908 Robert B. Gregory a fost ales pre\u015fedinte. Gregory a lucrat pentru firma din 1866, urc\u00e2nd \u00eencet c\u00e2t mai sus pe scar\u0103 ierarhic\u0103. Una dintre responsabilit\u0103\u0163ile sale erau c\u0103l\u0103toriile anuale prin Europa, cu scopul de a verifica pia\u0163a de peste ocean. Lyon & Healy \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat reputa\u0163ia de a oferi mereu ce era mai nou pe pia\u0163a instsumentelor muzicale.
\n\u00cen 1911 Gregory a ie\u015fit la pensie, iar fiul lui Healey, Paul J.Healy a devenit noul pre\u015fedinte. Healy a contribuit la construirea unei noi fabrici de piane in 1914. \u00cen anul urm\u0103tor, Healy a fost \u00eenlocuit, dar \u00eenainte de a-\u015fi da demisia, a preg\u0103tit planurile pentru noua cl\u0103dire pentru s\u0103li de expozi\u0163ie \u015fi birouri.
\n\u00cen luna mai a anului 1916 a fost \u00eenaugurat\u0103 noua cl\u0103dire. Aceast\u0103 construc\u0163ie de o\u0163el, de nou\u0103 etaje cu fa\u0163ada de granit, care a fost considerat\u0103 reazemul par\u0163ii de jos a ora\u015fului Chicago, exist\u0103 \u015fi \u00een ziua de azi.
\nLa etajul \u00eent\u00e2i, vizitatorii g\u0103seau cea mai mare colec\u0163ie de partituri din lume, con\u0163in\u00e2nd peste 250,000 de titluri. Etajul avea \u015fi o sal\u0103 de concert, cu un program divers. De la ora 10 p\u00e2n\u0103 la 17, vizitatorii aveau posibilitatea de a asculta gratuit programul difuzat de Victor Records. Faptul c\u0103 radioul \u00eenca nu exista \u015fi discurile erau foarte scumpe, acest program a atras foarte mul\u0163i vizitatori. Noaptea se organizau concerte \u00een sala de concerte, care putea s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 200 de persoane.
\nLa etajul doi, cump\u0103r\u0103torul putea s\u0103 aleag\u0103 din cea mai ampl\u0103 selec\u0163ie de discuri. Etajul trei era dedicat iubitorilor de pian, oferind mai mult de 25 de m\u0103rci de piane, inclusiv piane f\u0103cute de Lyon & Healy \u015fi Washburn.
\nInstrumentele de orchestra, instrumentele cu corzi, tobele aveau s\u0103li separate pe un alt etaj, unde erau \u015fi birourile, atelierele \u015fi studiourile.
\nCl\u0103direa a func\u0163ionat p\u00e2n\u0103 \u00een 1970, c\u00e2nd CBS a cump\u0103rat Lyon & Healy. \u00cen prezent, \u00een cl\u0103dire g\u0103sim birourile universit\u0103\u0163ii DePaul, al\u0103turi de un \u015fir de magazine, ca de exemplu McDonalds \u015fi Dunkin Donats.<\/p>\n

Primul R\u0103zboi Mondial<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce lumea a intrat \u00een r\u0103zboi, Lyon & Healy trebuia s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 \u00eenchiderii pie\u0163ei muzicii europene \u015fi infla\u0163iei. Cu toate acestea, compania a \u00eencheiat mai multe contracte cu armata, aprovizion\u00e2nd trupele cu mii de instrumente. L\u0103rgimea \u015fi diversitatea organiza\u0163iei a ajutat-o s\u0103 treac\u0103 peste momentele grele a r\u0103zboiului.
\n\u00cen 1915 Lyon & Healy a reu\u015fit s\u0103 lanseze un nou \u015fir de instrumente Washburn \u015fi s\u0103 finalizeze noua cl\u0103dire \u00een 1916, \u00eenainte de intrarea oficial\u0103 a Americii \u00een r\u0103zboi. Robert Gregory moare \u00een 1918, James F. Bowers devenind noul pre\u015fedinte, care conduce organiza\u0163ia \u00een 1921.<\/p>\n

Ultimul \u201eC\u0103pitan\u201d al genera\u0163iei Healy<\/strong><\/p>\n

Al treilea \u015fi ultimul Healy ca director al companiei, a fost Marquette A. Healy. El a lucrat la companie timp de 20 de ani, ocup\u00e2ndu-se de departamentul de piane. Marquette Healy a ie\u015fit la pensie \u00een 1927. Noul pre\u015fedinte era Raymond E. Durham.
\nViitorul companiei Lyon & Healy \u00een viziunea lui Durham era \u00een comer\u0163ul cu am\u0103nuntul. Ideea lui era ca \u00een fiecare ora\u015f s\u0103 existe un magazin de muzic\u0103 Lyon & Healy. Pentru a realiza aceast\u0103 strategie, au fost v\u00e2ndute sec\u0163ii ale companiei. V\u00e2nzarea a inclus \u015fi echipamentele, iar \u00een luna mai a fost anun\u0163at c\u0103 instrumentele Washburn vor fi fabricate de J.R.Stewart Co.din Chicago.
\nSteward a \u00eenceput afacerea \u00een 1925, fabric\u00e2nd ukulele. Dup\u0103 ce a cump\u0103rat ma\u015fin\u0103riile de la Washburn, s-a mutat \u00eentr-o fabric\u0103 mai spa\u0163ioas\u0103 \u00eempreun\u0103 cu compania de ukulele. \u00cen luna august, la numai trei luni dup\u0103 ce Stewart a \u00eencheiat contractul cu Lyon & Healy, contract care i-a dat lui Stewart dreptul de a fi singurul distribiutor la scar\u0103 larg\u0103 a lui Washburn, a fost anun\u0163at ca \u00eentreaga sec\u0163ie de distribu\u0163ie pe scar\u0103 larg\u0103 a lui Lyon & Healy a fost vandut\u0103 lui Tonk Bros.Co. din Chicago. Tonk Bros. a avut dreptul de a folosi numele de Washburn, iar Stewart a continuat colaborarea cu Lyon & Healy.<\/p>\n

Tonk Bros.<\/strong><\/p>\n

Tonk Bros a \u00eenceput afacerea \u00een 1839, condus\u0103 de Charles J. Tonk (1856-1918). \u00cen 1913 Tonk a ie\u015fit la pensie, l\u0103s\u00e2nd compania \u00een m\u00e2inile lui Paul Moenning; el a condus Tonk Bros p\u00e2n\u0103 \u00een 1947, an \u00een care compania s-a unit cu Continental Music.
\nTonk Bros a devenit cel mai mare distribuitor de instrumente la scar\u0103 larg\u0103, dup\u0103 ce a c\u00e2\u015ftigat Lyon & Healy \u00een 1928 \u015fi compania de distribu\u0163ie la scar\u0103 larg\u0103 Artophone din St. Louis \u00een 1929. La un moment dat re\u0163eaua lor avea 7,000 de comercian\u0163i.
\nDup\u0103 o perioad\u0103 de mare succes, a venit Vinerea Neagra ( Black Friday), care a adus dup\u0103 sine schimb\u0103ri drastice.<\/p>\n

\u201cMarea Recesiune\u201d (The Great Depression) a lovit repede \u015fi tare, mai ales pe J.R. Stewart. Fiind surmenat, nu s-a mai descurcat cu salariile, cu ipoteca \u015fi nu avea nici un sprijin pe care s\u0103 se poat\u0103 baza. Contractul \u00eencheiat cu Washburn probabil nu prevedea o solicitare minim\u0103 de comenzi, Tonk Bros. profit\u00e2nd de aceast\u0103 situa\u0163ie, l-a l\u0103sat pe Stewart f\u0103r\u0103 comenzi.
\n\u00cen martie anului 1930 J.R. Stewart Co., produc\u0103torul celor mai renumite chit\u0103ri din lume, chit\u0103rile Washburn, nu avea alt\u0103 solu\u0163ie dec\u00e2t lichidarea . Compania a fost scoas\u0103 la v\u00e2nzare, dar nimeni nu a f\u0103cut o ofert\u0103 satisf\u0103c\u0103toare. J.R. Stewart Co. a intrat \u00een faliment, iar valoarea bunurilor a fost scoas\u0103 la licita\u0163ie. Tonk Bros. a cump\u0103rat numele de marc\u0103 Stewart \u015fi LeDomino, dup\u0103 ce le-a v\u00e2ndut lui Regal Music Instrument Co., p\u0103str\u00e2nd numai pe Washburn. J.R. Stewart a fost l\u0103sat f\u0103r\u0103 nimic, inclusiv f\u0103r\u0103 nume.<\/p>\n

Regal<\/strong><\/p>\n

\u00cenaintea celui de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, Regal fabrica mii de intrumente, majoritatea lor av\u00e2nd alte nume de m\u0103rci.
\nIstoria lui Regal a \u00eenceput \u00een 1880. Fabrica a fost inaugurat\u0103 \u00een 1896, unde se fabricau chit\u0103ri \u015fi mandoline sub numele de Regal, University \u015fi 20_th Century. Dup\u0103 moartea directorului, Emil Wulshner, \u00een 1900, compania a mai angajat mai mult de 100 de muncitori. Fabrica a devenit partea unei corpora\u0163ii mai mari; dup\u0103 ce economia a \u00eenceput s\u0103 intre \u00een regres, directorul a dat bir cu fugi\u0163ii, ceea ce a \u00eensemnat sf\u00e2r\u015fitul lui Regal.
\n\u00cen luna noiembrie a anului 1904 Lyon & Healy a cump\u0103rat mii de articole Regal. \u00cen 1908 a fost \u00eenfiin\u0163at\u0103 o nou\u0103 companie Regal \u00een Chicago, legat\u0103 de Lyon & Healy.<\/p>\n

Sf\u00e2r\u015fitul<\/strong><\/p>\n

Al\u0103turarea lui Lyon&Healy a transformat-o pe Tonk Bros \u00eentr-un gigant al lumii instrumentelor muzicale si numele de \u201eWashburn\u201d a contribuit la cre\u015fterea renumelui companiei Tonk Bros. \u00cen cataloagele firmei au fost accentuate propriile lor instrumente l\u0103s\u00e2nd tot mai pu\u0163in spa\u0163iu pentru cele Washburn, fapt care atr\u0103gea dup\u0103 sine declinul numelui de Washburn. Comenzile pentru Washburn s-au mic\u015forat; ultimul \u201eWashburn\u201d a fost fabricat de Regal \u00een numar nesemnificativ.<\/p>\n

Post Washburn Lyon & Healy<\/strong><\/p>\n

Raymond Durham, directorul Lyon & Healy, p\u00e2n\u0103 \u00een 1939, parc\u0103 ar fi intuit schimbarea adus\u0103 de evenimentele din \u201929. Cu toate c\u0103 aceste evenimente (Vinerea Neagra \u015fi Marea Recesiune) au \u00eencetinit produc\u0163ia, Lyon & Healy a reu\u015fit s\u0103 deschid\u0103 at\u00e2t \u015fi magazine de v\u00e2nz\u0103ri cu am\u0103nuntul \u00een New York (1930), Los Angeles (1933), Omaha (1935), Akron, Dayton, St.Paul (1937), Columbus (1938 ), Youngstown, Davenport, Rockfort \u015fi Lafayette (1939) c\u00e2t \u015fi filiale la periferia ora\u015fului Chicago.
\n\u00cen jurul anului 1935 primul amplificator Gibson, amplificatorul EH-150 a fost realizat de unul dintre angaja\u0163ii lui Lyon & Healy, de John Kutalek. Experimentul probabil a avut loc \u00een atelierele lui Lyon & Healy. \u00cen cartea despre istoria companiei, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1964, se arat\u0103 c\u0103 Lyon & Healy s-a ocupat pentru un scurt timp cu fabricarea amplificatoarelor de radio pentru armat\u0103, activitate premiat\u0103 de for\u0163a naval\u0103 si militar\u0103.
\nDurham a fost urmat de Louis G. LaMair. \u00cen 1953 fiul lui Raymond Durham, Gregory Durham a devenit pre\u015fedintele companiei, pozi\u0163ie pe care a ocupat-o p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1977. \u00cen 1964 compania a angajat 425 de oameni \u015fi a deschis treizeci de magazine.
\n\u00cen anii \u201970 Lyon & Healy nu a mai putut \u0163ine pas cu tehnologia; un num\u0103r mare de magazine s-au \u00eenchis, iar \u00een luna august a anului 1977 toat\u0103 compania a fost cump\u0103rat de CBS Musical Instruments.<\/p>\n

Anii \u201970<\/strong><\/p>\n

Numele de Washburn revine \u00een 1974.
\nReclamele \u00een magazinele de Beckmen Musical Instruments, Inc. prezentau chit\u0103ri, mandoline \u015fi banjouri cu numele de Washburn.
\nBeckmen Musical Inrtuments Inc. a \u00eenceput s\u0103 distribuie marca Boosey & Hawkes \u00een 1972, \u00een 1973 a ob\u0163inut dreptul de distribu\u0163ie pentru Camco Drum Co., iar dup\u0103 un scurt timp pentru Washburn, \u00een 1976 Beckmen a v\u00e2ndut dreptul pentru numele de Washburn la Fetted Industries Inc.
\nPrimele produse scoase pe pia\u0163\u0103 de Fetted Industries au fost corzi de chit\u0103ri, numite Nashville Straights, ambalate \u00een cutii lungi. O alt\u0103 noutate constituia cureaua de chitar\u0103, numit\u0103 FretSling, care a contribuit la o mai bun\u0103 distribu\u0163ie a greut\u0103\u0163ii instrumentelor.
\nNoua serie de instrumente a fost produs\u0103 de diferite fabrici din Japonia \u015fi Korea.
\nChit\u0103ri clasice au fost ad\u0103ugate, banjourile au fost promovate, au ap\u0103rut pe pia\u0163\u0103 primele chit\u0103ri electrice Washburn.
\n\u00cen 1978 Fetted Industry s-a mutat av\u00e2nd un sediu mai mare \u00een Illinois.<\/p>\n

Anii \u201980<\/strong><\/p>\n

\u00cen 1980 au fost lansate instrumentele cele mai moderne \u015fi rafinate produse vreodat\u0103 de Washburn. Instrumentele cu 12 corzi sus\u0163inute de John Lodge din Moody Blues au devenit des folosite de renumi\u0163i arti\u015fti ca Bob Dylan, Greg Allman, George Harrison \u015fi Jimmy Page, iar designul a fost copiat de multi al\u0163i produc\u0103tori.
\nDatorit\u0103 lui Sclachter, designerul de la Washburn, \u00een 5 ani compania a devenit actorul principal pe pia\u0163a instrumentelor muzicale. S-a organizat o re\u0163ea de comercian\u0163i at\u00e2t \u00een Australia, Canada, Danemarca, Marea Britanie, Fran\u0163a, Germania, Japonia, Olanda, Norvegia, Portugalia, Elve\u0163ia, Suedia c\u00e2t \u015fi \u00een S.U.A., dar f\u0103r\u0103 inten\u0163ia de a investi \u00een cump\u0103rarea fabricii. Motivul pentru care Fretted Industries a avut succes, spre deosebire de Tonk Bros., a fost strategia lor de a pune accentul pe fabricarea instrumentelor moderne, c\u0103utarea antreprenorilor, \u015fi promovarea produselor.
\nWashburn a continuat s\u0103-\u015fi extind\u0103 aria de produc\u0163ie: corpuri semi-solide, boxe electrice de jazz, corzi clasice \u015fi de o\u0163el, bass electric \u2013 sunt numai c\u00e2teva inova\u0163ii aduse pe pia\u0163a instrumentelor muzicale. Dar pe l\u00e2ng\u0103 designul original, au fost \u0163i copii dup\u0103 instrumente populare (Les Paul, Teles, etc.), compania \u00eenche\u00eend contract de autoriza\u0163ie cu Steinberg \u015fi Rob Green. Pre\u0163urile copiilor erau jum\u0103tate c\u00e2t ale originalului.
\n\u00cen 1987 compania \u015fi-a schimbat numele in Washburn International. La sf\u00e2r\u015fitul secolului, Washburn a devenit o afacere interna\u0163ional\u0103 de milioane de dolari, cu distribuitori din toat\u0103 lumea.
\nCalitatea chit\u0103rilor s-a \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it \u00een anii \u201980 at\u00e2t \u00een America c\u00e2t \u015fi peste ocean.<\/p>\n

Anii \u201990<\/strong><\/p>\n

\u00cen vara anului 1991, Washburn a \u00eenceput s\u0103 fabrice chit\u0103ri \u015fi \u00een America. P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui iunie 1993, \u00een fabric\u0103 s-a construit modelul popular N4 Nuno Bettencourt, iar la \u00eenceputul anului 1994 s-au fabricat \u015fi chit\u0103ri de serie MG. Dup\u0103 un scurt timp, acestora li s-au al\u0103turat chit\u0103rile bass top-of-the-line.
\n\u00cen prezent, numele de Washburn cap\u0103t\u0103 tot mai multa faim\u0103 \u015fi e pe cale de a atinge scopul nescris, s\u0103 devin\u0103 cea mai mare companie de instrumente muzicale din lume.<\/p>\n