{"id":1644,"date":"2010-05-26T12:46:29","date_gmt":"2010-05-26T09:46:29","guid":{"rendered":"http:\/\/www.soundblog.ro\/?p=1644"},"modified":"2010-05-26T12:46:29","modified_gmt":"2010-05-26T09:46:29","slug":"nivelul-de-volum-al-mixajului-final-prin-prisma-hipercompresiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/1644\/nivelul-de-volum-al-mixajului-final-prin-prisma-hipercompresiei\/","title":{"rendered":"Nivelul de volum al mixajului final, prin prisma hipercompresiei"},"content":{"rendered":"

\"Control<\/a>Trecute sunt vremurile in care mixajul se facea, literamente, \u201cla mana\u201d, cu inginerul, asistentii si probabil si producatorul sau trupa stateau in jurul mixerului si aveau un fader, un potentiometru sau un buton de mute sub control, \u201cmuncind\u201d impreuna la automatizari pentru a obtine un mixaj cat mai bun. (Din pacate), trecute sunt si vremurile in care se inregistrau atatea take-uri pana ce era scris pe banda de magnetofon era exact ceea ce trebuia piesei, atata ca si interpretare, cat si din punct de vedere tehnic. In rand cu restul lumii si deodata cu aparitiei DAW-urilor si al consolelor care dispun de sisteme complexe de automatizare, procesul de inregistrare si mixaj a suferit mari modificari pe parcursul timpului, punandu-se un mult mai mare pret pe \u201cperfectiunea\u201d rezultatului final, cu toate plusurile si minusurile de rigoare \u2013 o mai mare parte din acest rezultat fiind pasat pe umerii inginerului de sunet.<\/p>\n

Oricum, indiferent de mediul de stocare al mixajului final, de modul de lucru, de procesul de masterizare, si chiar si indiferent de publicul tinta, inginerul de sunet este obligat sa ia pe parcursul procesului de mixaj o serie de decizii cruciale, cu singurul scop de a aduce un zambet pe fata ascultatorilor, a face un om sa dea din picior sau sa il duca intr-o anume stare de spirit.<\/p>\n

Dupa aceasta introducere nu neaparat scurta, sa trecem la aspectele pe care doream sa le prezint in acest articol, pe care le consider cam cele mai importante aspecte de principiu ramase de actualitate in domeniu, poate chiar singurele: nevoia de a obtine un volum final cat mai ridicat<\/strong> prin prisma folosirii hipercompresiei si a limitarii, precum si insemnatatea acestor aspecte asupra procesului de mastering<\/strong>.<\/p>\n

<\/strong><\/p>\n

Un nivel de volum competitiv<\/strong><\/h2>\n

Incepand din anii \u201950, inginerii de sunet au incercat sa ridice cat mai mult nivelul sonor perceptual al mixajelor, pentru a le intrece pe cele care ieseau din alte studiouri. Motivul este simplu, si clar \u2013 prin comparatie, orice melodie care este mai tare, va da impresia ca suna mai bine decat una care e mai incet<\/strong> (o afirmatie putin cam prea generalista, asupra careia voi reveni – paranteza facuta pentru a nu mi se sari, inca, in cap).<\/p>\n

Indiferent de deceniu, problema obtinerii unui volum ridicat era majoritar bazata pe mediul de stocare a muzicii<\/strong> \u2013 discurile de vinyl<\/strong>, in prima faza. Un disc care fusese imprimat la un volum prea ridicat ar fi facut capul de citire sa vibreze prea puternic, ducand la iesirea sa din sant si la un disc care \u201csarea\u201d. Dupa aparitia casetelor magnetice<\/strong>, daca volumul era prea ridicat, sunetul imprimat pe ele incepea sa fie distorsionat, si inaltele incepeau sa dispara incetul cu incetul (un efect dorit pe anumite instrumente, dar in nici un caz pe tot mixajul, tot timpul). Dupa aparitia tehnicii digitale si a mediului sau de stocare cel mai raspandit, CD-ul<\/strong>, orice mixaj care trecea de 0dB FSD (limita efectiva a mediului digital) ducea la clipping digital, cel mai \u201curat\u201d (din punctul meu de vedere) lucru care i se poate intampla unui mixaj complet.<\/p>\n

Cu toate aceastea, pe parcursul timpului nivelul de volum mixajelor a crescut<\/strong> incetul cu incetul, in principiu in urma aparitiei tehnicii si a limitelor digitale, cu abilitatile lor de look-ahead, care, in cazul in care au fost folosite cu atentie, duceau la un volum ridicat, fara aparitia clipping-ului digital sau al distorsiunilor de banda magnetica.<\/p>\n

In mod normal, ridicarea finala a volumului era obtinuta de catre inginerul de mastering. Un mixaj cu dinamica dorita si acceptata de catre artist si\/sau de catre casa de discuri, acesta era trimis inginerului de mastering, care ridica nivelul de volum, incercand in acelasi timp sa pastreze cat mai mult din impresia de dinamica a piesei \u2013 revenind la ce am spus inainte legat de \u201corice e mai tare va suna mai bine\u201d, e destul de clar de ce procesul de mastering a devenit incetul cu incetul ceva asemanator cu voodoo-ul in perceptia muzicienilor.<\/p>\n

Problema intalnita de catre inginerul de mixaj<\/strong> la ora actuala (asta in cazul in care nu se fac pachete de mix&master, cum se intampla deseori la noi) este faptul ca artistii in general vor ca inclusiv mixajul final sa aiba nivelul ridicat pana in punctul in care poate sa concureze cu mixajele deja trecute prin masterizare, de la primul mixaj de principiu. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care sunetul consolelor SSL a devenit atata de impregnat in mintea oamenilor \u2013 compresorul de pe master bus a fost folosit si\/sau abuzat de atatea ori de catre inginerii de mixaj incat si-a facut culcus in urechile oricarei persoane care a mai auzit vreo piesa inregistrata (exagerez, evident).<\/p>\n

La ora actuala, luand in considerare numarul ridicat si accesibilitatea limitelor digitale, nu e deloc dificil limitezi un mixaj pana la strivire, doar de dragul volumului \u2013 dar asta NU<\/strong> inseamna ca esti obligat sa o faci. Si astfel am ajuns la cel de-al doilea aspect in discutie, respectiv\u2026<\/p>\n

Hipercompresia<\/strong><\/h2>\n

Un nivel prea ridicat de compresie sau de limitare (tot o forma de compresie, in cele din urma) pe mixajul final a capatat incetul cu incetul denumirea de \u201chipercompresie<\/strong>\u201d. Mai jos, avem cateva posibile motive pentru care NU este neaparat de dorit.<\/p>\n

    \n
  • –\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 inginerul de masterizare nu are cum sa o contracareze pentru a isi putea desfasura activitatea cat mai bine<\/li>\n<\/ul>\n
      \n
    • –\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 prin abuz, se ajunge linistit la punctul in care de fapt fura din viata mixajuului, transformandu-l intr-un fel de zgomot de fond care nu transmite mare lucru<\/li>\n<\/ul>\n
        \n
      • –\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 un mixaj hipercomprimat care este apoi transformat in MP3 (sau alte formate similare) vor adauga artefacte nedorite, datorita faptului ca nu se \u201cdescurca foarte bine\u201d cu materialele cu volum RMS foarte ridicat<\/li>\n<\/ul>\n
          \n
        • –\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 headroom-ul pe care inginerul de master l-ar putea folosi nu mai exista<\/li>\n<\/ul>\n

          O piesa care a fost hipercomprimata nu va mai avea dinamica<\/strong>, ramanand doar cu un volum ridicat, dar fiind lipsita de viata<\/strong> sau de orice factor care sa incite<\/strong> ascultatorul. Daca te uiti la ea intr-un DAW, va arata aproximativ ca o caramida, si probabil ca va suna similar.<\/p>\n

          Acestea fiind zise, e importanta obtinerea unui mixaj care sa aiba un volum RMS care sa tinda (subliniez, sa TINDA) catre cel final, pentru a ii oferi artistului o vedere cat mai exacta asupra modului in care va suna piesa dupa master. Metoda cea mai intalnita este folosirea compresorului de master bus<\/strong> pentru acest lucru.<\/p>\n

          Acesta e setat in general in felul urmator: raport de compresie scazut (multumesc pentru corectura, Omu) de 1.5:1 sau 2:1 (in functie de compresor, poate fi si 4:1, la SSL Master Bus Comp, de exemplu), un atac si un release lent. Astfel, mixajul va obtine un nivel relativ mai constant \u2013 dupa nu mai mult de 5dB de compresie (2-4dB in general). Practic, acesta este punctul in care ar trebui sa te opresti, dar datorita cerintelor publicului, se va trece la punctul urmator. Cu o mica paranteza \u2013 iesirea post-compresor si inainte de urmatorul etaj este cea care va trebui trimisa inginerului de master, nicidecum cea ulterioara pasului urmator, respectiv limitarea.<\/p>\n

          Aceasta consta dintr-un limiter digital<\/strong> setat la -0.1dB FSD sau -0.2dB FSD, pentru a previne clipping-ul; apoi se seteaza gain-ului de intrare al limiterului pana se obtine volumul efectiv dorit.<\/p>\n

          Astfel, vei putea beneficia de ceea ce este mai bun din ambele lumi \u2013 artistului ii vei putea da un mixaj care sa fie comparabil cu volumul pieselor pe care le aude la radio (nu ar fi oare cu atat mai simplu sa i se poata explica sa dea volumul mai tare la aparatul de auditie, pentru ca e vorba de un mixaj\u2026) si inginerul de master va primi un mixaj cu suficient headroom pentru a putea sa se ocupe de procesul de masterizare asa cum ar trebui.<\/p>\n

          Acestea fiind zise, voi incheia aceasta pregatire a articolului de saptamana viitoare, respectiv cel legat de masterizare si ce insemna ea in contextul muzical actual<\/strong>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

          Indiferent de deceniu, problema obtinerii unui volum ridicat era majoritar bazata pe mediul de stocare a muzicii \u2013 discurile de vinyl, in prima faza. Un disc care fusese imprimat la un volum prea ridicat ar fi facut capul de citire sa…<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[11],"tags":[20,202,181,21,97,139,245],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1644"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1644"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1644\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1655,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1644\/revisions\/1655"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1644"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1644"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.soundcreation.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1644"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}